Minciunele
Când deschid geamul ..e o poveste
Purici ce sar în casă din apă stătută
Pe o biblie mare ca o halbă de bere
În valuri de spumă sărată se luptă
Degeaba tot ce cred că ştiu mă cheamă
Entuziasmul moare când se naşte
Speriat de ceea ce ar trebui să fie
Şi ce-i de fapt : oase-nvelite în carne
În ochii unui câine vagabond speranţa
Cotrobăie în sacul cu imagini
Cu toate sunt frumose căci cu toate
Sunt învelite în trecut şi lacrimi.
